delapidez din pomi interziși
chipurile celor ce închid în ei potențialitatea
rasei.mi-e mândria acoperământ
peste trupul purtător de sămânță...ca o rasă
trasă înalt peste ochiul inimii.
din ce în ce mai singur,om,
păzit cu săbii de foc și mistuit dorințelor
alene
citesc cerul.
luând mâna ta,nu fac decât să des-
cântec de taină,
cum îngân stele ce cad în păcatul
luminii...