agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-12 | |
n-a fost decât întunericul și poezia de vină
ca praful stârnit între degete să prindă miros de neliniște “vă rog să mă scuzați că stau cu spatele” prea multe cuvinte pentru un alien prea mult zâmbet pentru o aterizare forțată și curios tocmai traducerea lipsea cum să înțelegi semnele cum să întelegi reflexia luminii am uitat mesajul îndelung pregătit și (totuși ceva ceva îmi amintesc eram singură în față o masă de lemn masiv mult fum de țigară umbrele celorlalți le aud foindu-se tac un telefon un pahar cu apă și politicos blitzuri cineva o chitară un cântec mai vechi și asta era sigur înainte de plecare da da) “vă rog să mă scuzați că stau cu spatele” mersul de-a-ndoaselea nu e tocmai cauza pentru care am pornit-o hai-hui printre stele * m-am prezentat e ciudat că îți aminteai numele meu de apă deși era prima dată îți simțeam scrâșnind deșertul sub tălpi am scos tablița cu omul și soarele și explic aici eram eu în copilărie aici e Rilke povestind despre bunul Dumnezeu și dincoace am șoptit e umbra mea port luna la picior și o cometă ma taie de-o groază de lumi când și când tăceai roteai gânduri de jur împrejurul meu pământean mă știai și nu mă știai de undeva nisipul tău roșu începuse a curge prin vene clepsidre pulverizau cuvinte într-o limbă prea veche sau prea nouă înțelegeam că fără apă ochiul meu nu-și mai avea rostul trocul perdant o privire o frază o privire o frază hotărât, la a doua rotire de inimă voi pleca tot noapte fiind ți-am explicat de fericire de mamă de soră de frate mi-ai îngânat silabele dar erai singur acolo cum să crezi semnele puține pe lumea ta mult prea uscată de unde să știi că în spate e întins campul meu de verde cu maci care-mi cresc în fiecare vară pe tâmple la-mpreunările ocazionale cu ploaia când pe solul tău nici nu se născuse încă femeia pământului * din palme sting o melodie oarecum speriată oarecum tânără oarecum bătrâna cu timpul țopăind de colo colo karaoke un refren un semn de stat locului punct nu pot nu din chitara corzile rup drumuri afone desprinse opririle nu sunt decât pauze dintre două salturi nu sunt decât musafirul cu degete mute de pe altă planetă ce subțire e aerul ce fără sunet e nu pot nu mimez un cuvânt vechi pe terra “cu bine” și-atât e vremea să plec nu mai am unghii la capete le-am tocit scriind o frază pe limba ta împietrita e frig și târziu pentru o pământeancă fără pământ îmi iau voyageru’ la spinare spre capătul lumii drumul e lung și cine știe ce mă mai așteaptă pe Pluto Lord knows you sound just like a stranger
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate