Gândind la Mallarmé

Ursita nu permite iertare pentru tine
Deși în veștejire florală vrei să mori
Întoarcerea în tină primenește-n zori
Balsamul zilei plămădind alt sine

Plictis survenit din alintări de carne
Se poate-nlătura (când fecioara plânge
Scăpată de sub pieptul plăcerilor nătânge)
Numai prin înțelesul mâinilor în marne –

Cu ele fericești pe cei ce te cunosc
Și nutresc în taină adâncimi înalte
Cu ele adevărul cucerește alte
Măreții de veacuri ce se recunosc

În durerea vieții alungând din Lethe
Puritatea minții prin acțiuni concrete.