În tâmpla mea se-ntâmplă-atât de multe
Câte n-ai crede c-ar putea să-ncapă,
În tâmpla mea se moare și se naște,
Idei nebune caii verzi și-adapă.

În tâmpla mea se zbar scrisori nescrise
Și mângâieri de celălalt uitate,
În tâmpla mea-s doar două anotimpuri:
Ori veri fierbinți, ori ierni împrumutate.

În tâmpla mea stau vameșii degeaba
Dând frâu cuvintelor, fără de viză,
Să intre și să-și urle disperarea
La granița iubirii fără miză.

În tâmpla mea – ce haos se petrece!-
Sun numai nopți, în care spâzur Luna,
Mai pun în insectar o amintire
De când semnam pe texte, simplu, „oona”.