Fii întotdeauna mai bătrân decât pari
Dar tinerețea ta să nu se năruiască
Prieteniile luând de la cei mari
Cu știri de minte strămoșească

Ca un izvor sorbit de albie matură
Adică fluviu scurs în ocean bătrân
Te-nclină cu nevroza strânsă-n gură
Până cei morți la morți râmăn

Fără încredere privește fiul care
Prea ascuțit de tată el ascultă
Tocită este viața sa și-i pare
Chiar tatălui dușmană că-i adultă

Aceste cuvinte o nouă lume scoate
La lumina care vreme bună-mparte