Gândind la J.G.Herder
Când rostul lumii în împletiri polare
Am căutat și-a dezvelit în vânt
Mireasmă floarea peste ramul care
Atinge cerul prin pământ

Din el se naște seva sufletelor rare
Unindu-le cu legile-n frământ
Să dăinuiască-n spații temerare
Ce redeschid noi vremuri prin cuvânt

Prin el iubirea intră-n consacrare
Cu străluciri de gânduri peste frunți
Putându-i lua în primăvară floare
Și toamna spinii cei mărunți

Astfel solul slab va fi la el acasă
Păzit prin rădăcina sa cea deasă