Doar terifianta incandescență
A fulgerului globular
A renăscut din mine
Când te-am văzut.
Erai mai mult decât frumoasă
Și inima mea țipa
De neputința unei comunicări firești.
Nici un ecou
Nu a pătruns până la tine
Nici un fior
Nu te-a făcut să tresari pentru ideea de mine.
De ce am țipat, nu știu nici acum
Nu mă condamna
Pentru că nu știu dacă ești tu
Aceea ce îmi este hărăzită.
Și poate plâng singur
Aici în camera mea pustie
Cu lacrimile în interior
Pentru că nu ești și tu
De aceeași parte a ușii încuiate
Acum, când afară ninge frumos
Și-aici e cald
E o terifiantă incandescentă
Lipsită de halucinații hulpave
Plină doar de o calmă strălucire
Care vrea să se completeze cu a ta.