Conceptualia


Am plecat spre voi depășind metropola
și-am trecut pădurea, am parcurs deșertul.
oceanul, oceanul era înainte...
toate albastre erau, eu albastru eram,
tăcea urletul libertății
si pescărușul mă găsise acum.
de mult eram ascuns în trup.
spumele reci îmi provocau somn
ca într-o ispită a nedeterminărilor.
o trompetă cînta peste creste
și așteptam soarele, orizontul
să-mi vină în brațe.


principiul lumii e ceva simplu,
prea simplu pentru a-l găsi oricînd
și acolo e fabrica timpului
și tăcerea Dumnezeului meu.