agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-17 | |
Destin din alte timpuri, de-ai săi fiind uitat
pe prispa culmii rasă, veghind cu frunza-i vie... el, înrobit de vreme și-aproape de uscat visează libertatea ce neamul său o știe. Copacul singuratic, semeț, privește-n zare sfârșit de-atâta veghe și câte a văzut, sperând la dezrobire, se înrobea mai tare... căci rădăcina-n stâncâ și-a-nfipt-o la-nceput. ............................................. Dă bice vântu-n roibi să-i poarte-n zbor caleașca tragând hlamida norilor iviți dinspre zenit, pe când lumina pierde...cerând curând revanșa în care-o să invingă din nou...la răsărit. La hăul dintre ele colinele se-nchină... acolo își ascunde chiar noaptea a sale punți pe care-o să le-ntindă fugind, când o sa vina gonită de lumina ascuns-acum în munți. Dar iată că apare, ușor, înaintând... precum noapte de noapte coboară și înghite, păduri de munți și dealuri și câmpuri rând pe rând iar cu-ale sale ghiare lumina o cuprinde. .......................................... Spre cuibul său grăbește o pasăre frumoasă în timp ce alta, buha, atuncea se trezi căci puii o îndeamnă... din nou în larg să iasă la altă vânătoare, care îi va hrăni. Ocol dă zării iute făcând apoi popas, cu țipăt ce-nspăimântâ și glas de duh stârnit pe-o creangă în copacul ce singur a rămas vestind pe cel cu zile că "timpul" i-a sosit. ........................................... Se face-un gol prin beznă de cornul Lunii prins ce printre nori și stele răzbi pe deal să iasă... iar în feerica lumină străjerul neînvins continuă să vegheze, tăcut, în coaja-i groasă. În liniștea-nserării...tresare-nfrigurat, frunzișul îi șoptește ceva nedeslușit... să-l taie un țăran și să-l coboare-n sat, aprope de ai săi să fie... fericit. ........................................... Și-așa însinguratic precum a și crescut pe culmea cea pleșuvă, de-ai săi fiind uitat rememorează clipe prin care a trecut... și verde încă aseară,în zori... era uscat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate