Privirea-mi dansează cu norii
de când mă știu;
e-acest dans un fel de tango
al culorii căprui cu-auriu,
un fel de nuntire ciudată de tonuri
ce știu să răzbată pe rând,
nici prea târziu, dar nici prea curând…

Uite, uite-acum ochiul stâng!
Sunt nori – pun pariu c-o să-mi vină să plâng-
iar în dreptul, chiar în partea de sus
a prins să iuțeasc-un apus, ca o horă.

Ufff !!! Uite pasărea ceea!
iar o să mă-nglodeze
jumătate de oră…