În somn, tresar adânc,
Visam că mănânc.
Ipocrită senzație-n noapte,
Sfârșindu-se urât cu șoapte!
Visam ca râd,
Fericită mă trezesc surâyând.
Visam că plâng,
Fără să deschid ochii
Îmi fulgeră un gând.
Văd mulți copii
Bolnavi, săraci, murdari
Ce nedeslușite firi!
Nu-i cunosc, nu mă cunosc...
Îi iubesc, nu mă iubesc...
Nu-i disprețuiesc, mă disprețuiesc!
Ce vină oi avea?
N-or vedea?
Că-i iubesc,
Că vreau să-i îngrijesc...
Mâinile mi le voi murdări
Sufletul mi se va imbolnăvi,
Nu voi sărăci!
Căci în final
Mă vor iubi!