Am căutat sub zarea
ce nu se mai sfârșește,
vibrația de aramă
urcată din pământ.

Voiam să văd de ruga
pornită peste veacuri,
Era prinsă-n zenituri
deasupra unui târg.

Era. De două feluri:
de viață și război.
Cea veselă-i a rigăi,
cea tristă-i de la robi.

Erau împreunate
vibrații de demult,
Cercând să-ndrepte lumea,
spre horă sau tumult.

...............

Și-am mai găsit o șoaptă
ce sta într-un ungher:
Săracii au arama
Prin danie de boier....

***