i
mai am cinci minute să scriu despre orice ar fi în semidreapta spre tine
fără o replică a țărmului fără scuzele noastre de toate nopțile
fiecare al treilea este al meu sari zice mama și ne prindem de mână din nou
ca pe vremurile cu biscuiți și mere în buzunare
știi valurile se scurg și acum pe acolo pe unde s-au dus toți anii aceia
azi însă am voie să îmi scriu cu albastru pe coapse
am să îți spun iubitul meu are sângele meu
și norii și mereu al șaptelea cer
you find it difficult to talk about your feelings no
taie și dubla asta cu nenumitele sentimente
și taie-mi părul adânc
și încă

ii
nu cred nu mar adentro nu mâine în venerații albastre
nu stau în genunchi atunci când mă rog nu
mă rog e un fel de uitare într-o ischemie a cuvintelor
scurgerea lui o prin degetele care scriu ultimul poem despre tine
ca despre o alungire a marginilor
până la y

iii
prelungirile verii
amoebe în lentila violet
a sprâncenelor tale
ridicate
a umbră

iv
există o îngrămădire de pași din care trebuie să aleg există
alegeri din care trebuie să aleg și există probabil
un driver care face automat toate acestea

v
mi-e pielea udă îmi curg toate ploile sânul absinth
întinde mâinile tale despică apa și
dacă îți rămân alge pe degete să știi că am fost în brazilian rain forest
din diminețile noastre transparente vom mușca
un nisip cenușiu în marea în care te-aș fi spălat pe spate
dacă nu ai fi fost umbră
și crepuscul