ar trebui să pot sări suficient de repede și de înalt
încât să pot ajunge cu buzele înainte să îmi plece privirea
pe care să apuc astfel să o sărut până la globul ocular și înapoi
perfect sferic și imperfect de asemenea

strada curge circular de lungimea unui parbriz de dacie
pe sub nemișcătoarele-i tălpi de eleea

cu forma perfectă și neasumuit de totuși ciudată
sentimental și anatomic are exact
doua atrii și doua ventricole prin care pulsează
grupa mea sanguină ca o fântână arteziană carteziană

aproximativ în dreptul ștergătorului și eclipsei
îmi voi face din amintiri o sabie să spintec soarele
lăsându-l sângerând printre blocuri ca orice răsărit fără tine
în urmă lumina mai îmbrățișează câteva secunde trotuarul
cu un blues răgușit de vodcă și tabac