nimic nu curge
totul se prăbușește doar
ca dintr-un univers în alt vers
și dintr-un vers într-un univers paralel
torcând sub sobă ca un motan
roșcat cu mustățile arse de soare
și coada pe jumătate ciuntită de zici
că o direcție e nord și alta sud
imaginând șoareci rumeni și grași
cu câte un roșu măr în gură
purtați pe platouri de argint
de infante cu fusta lată de o idee
în capul unui analfabet

evident există totuși
și posibilitatea să existăm