culegem scoici fără forma dragostei
albastrul nu mai are timp să ne aștepte
malurile întreabă
cum de pierdem fiecare zi transparentă


nu voi mai fi decît pentru singura ploaie în zadar
vom sta la același candelabru stins în șoapte
știm imposibilul dans al tău cu mine
al tău cu a ta
și așa mai departe
prea departe



am încă scoici sfărîmate sub tălpile ude
plecări nefirești spre alte nisipuri solitare


nu mă plînge
lacrimile încătușează altă iubire


nu mă pierde
amintirea este singura insulă unde găsesc
întîmplarea de a nu mai fi
chip întors