Mersu-i leneÈ™, unduit
Se prelinge lin la vale,
Soarele din asfințit
ÃŽi trimite raze-n cale

Și-i mângâie gamba crudă
Urcă tandru pe picior
Când gelos și plin de ciudă
I se pune-n cale-un nor,

Neînduplecat, sălbatic,
Plin, de patimă arzând,
Plânge-asupra ei romantic
Pielea pură atingând.

De fiori îi saltă sânii
Când ofranda o primește,
Teii înfloresc, bătrânii,
Lângă fata ce pășește

Suplă, mândră ca un templu
Așezat în vârf de munte,
Mai c-aș vrea să o contemplu
O vecie, chiar mai multe.

Oare unde locuiește
O asemenea făptură ?
Cu ce rodii se hrănește
Care doar din rai se fură ?

Parc-ar bea raze de lună
Și cu ele-a nopții vrajă,
Pielea-i pare-a mării spumă
Ce alint-ușor o plajă.

Silueta-i trecătoare
Depărtare-acum încântă,
Fericirea trecătoare
Înc-odată mă-nspăimântă.