mă mușc de degete să scriu
cerneala firii chinuite
cinchită în genunchi de dor
cu răni de verbe și cuțite

nici un sărut nu-mi arde ora
în cerul gurii-mi plouă spirt
sunt ca o spermă pe cearșaf
uscată mirosind a mirt

nu pune mâna! uită-ți pasul!
în mine capre negre trec
și dac-au să-ți audă glasul
mă tem cu limba că se șterg

apropie-te de cu seară
când dau tuleiele la fragi
când ceru-n buze ți se scaldă
ca un țăran fără nădragi

pe lujere cu spini de curvă
lucește zmeura pervers
mă-nalț pe vârfuri din noroaie
să-i storc siropul într-un vers

și plouă pielea mi se-nmoaie
prin pori cresc galbenii iuțari
aud la stână cum ciurdarii
jupoaie pielea pe măgari

și doar în mine nu aud
cerneala firii chinuite
cum se usucă neplodind
pe răni de verbe și cuțite