Din nou în sânge – testamentul tău

Plecat departe
M-am retras o vreme
În zone separate
Să nu aud geme
De fețe supărate…
În mii de nopți m-am pierdut
După atâta neviața ce-a trecut,
Din culoarea mea de sânge
Pe pământ călcat de iubire
Acum stă un trandafir ce plânge
După tine iubirea mea de-o fericire,
E roșu și e un singur fir
În straturi închegate de cimitir
Unde-mi țin a mea picătură
De sânge ce se scutură,
Căci al tău dor o fură
Și parcă nu se mai termină,
Și-am început din nou a vărsa
Peste urme de tine
Al meu roșu sânge,
Am pătat o întreagă rasă
De oameni și de tine,
Poate atunci o să iasă
Un alt trandafir cu viață,
Să-l culegi cu a ta mâna
Ca sângele ce are să rămână
În veci pe ale lui petale
Roșii… din picăturile tale
Parcă cioplite cu metale
Și lipite ca niște zale
Ce se scurg pe a țepilor cale ,
Să-l pui aici lângă mine
Să-l aduc la o altă viață
Cu al meu sânge ce vine
Zilnic în fiecare ‘neață
Din pământ ce trupuri frânge,
Acum un suflet ce-l doare
Întreaga așteptare de-o floare
Sădită de a ta mână ce o strânge
Să curgă sânge, sânge, sânge ….
Te-ai întors o clipă
Dar un clondir de sânge
Ai văzut cum țipă
Parcă durere el sparge
În fiecare colț de lume,
TU… te-ai oprit din mers
Și al meu trandafir ai cules
Din rădăcini… acum mâna-ți plânge
În sânge, în sânge, în sânge…
… cu tot cu lacrimi ce s-au ales
de tot sângele ce parcă le-a șters…