Priveam la geamul tău,
Iar viscolul de-afară
Mă îndemna mereu
Să intru… într-o doară.

Dar pentru ce mă mint
Când inima ți-e dată?
Mai frig în suflet simt
Acum… ca niciodată!

Iubito, ce noapte nebună!
Cu suflete albe la geam,
Speram c-o să fim împreună:
La mulți ani!

Și am simțit atunci
O lacrimă pe gene,
Pe fața mea de stânci,
Pe inima-mi curată.

Și am plecat lăsând
Petrecerea să fie
O farsă-a unui gând,
În viața mea pustie.

Iubito, te cheamă o lume –
Ce singur rămân peste ani!
Și-n noaptea aceasta se spune:
La mulți ani!