ne întoarcem mereu în același loc
precum anghilele fii risipitori
persistăm în răspunsuri descoperind întrebările
poate de la imensitatea amniotică mare a sargasselor noastre
ni se trage linia căutării din aripile palmei
acolo apusuri mor în roșu desfigurat spre toamnă
descoperim conturul trupurilor noastre tot mai goale
în fiecare seară îngrămădite încolăcite în jurul gîndului duminică
în locul acela în care noduroase rădăcini
străpung placenta caldarîmului
căutînd ca și noi sămînța începutului
deși apropierea îngerilor ne va spulbera gîndurile
ca un manunchi de păpădii
în nesfîrșirea albastră a somnului