Erai în tramvaiul 40 și unu
Stăteai pe o coasă
Și cântai la o frunză de stejar.
În pletele-ți când negre când blonde vântul își făcuse sălașul.
Te holbai vârtos la inelul pe care mi-l aduseseși în dar.
Sub coasa ta cânta voios cosașul.

La stația Obor te-ai gândit să cobor
Iar tu ai venit după mine arzând de dorință
M-ai împins cu un zâmbet spre asfaltul care mă aștepta căscat
De-acum Țărâna mi-e muma și iarba dejunul
Am rătăcit mult până mi-am regăsit cătunul.
Și mi-ai jurat dragoste eternă.