agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1366 .



Seara cu ochi de scoică
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [a ]

2009-06-08  |     | 



au fost momente când viața mea a fost o albie secată
mai respiram ici colo într-un ochi de apă. el a așteptat
lângă mine să vină ploaia. carnea mea desfăcută n-a dat-o corbilor
mi-a despletit încheietura morții pân-am scuipat merele otrăvite.
a fost bufon a fost și împărat. m-a urmat prin toate azilele
reînvățându-mă să merg./ de fapt, povestea e mult mai simplă
începuse cu mult înainte ca eu să apar, de parcă un regizor
mă distribuia numai în roluri episodice, de femeie rea
care trebuie să plece precum o mireasă pentru a nu se întâlni cu o alta
viața a devenit un pocal cu apă izvorând în deșert
și-ncet, mi-au secat punțile, sângele, ochiul.
inima căpătase-o spuzitură în colțul gurii și avea vinețiu în glas
purtam cearcăne la întâlnirea cu mine
doar lângă tine, păream un cufăr cu jucării vechi pe care-l deschizi
fără să-ți pese de colb./ cactușii s-au grupat într-o divizie de kamikazde
îngropați în nisip, santinele nevăzute ne urmăresc din submarine vegetale
cândva, un mare soldat de plumb a tăiat copacii și i-a-mbrăcat în haine
încât infanteriile lui păreau nenumărate.
războaiele au trecut pe o altă tablă de șah,
valurile de pământ s-au preschimbat în fum, în grăunțe de ceară
undeva peste ani peste alte mări și țări spun poveștile bunicii
oasele lor s-au topit până au devenit sticlă

bărbații își poartă luptele urlând precum gorilele-n focul amiezii
femeile strâng învinșii căutând să le vindece rănile
coloana mea e un rug de cioburi sparte, o funie
înnodată foarte aproape de cer


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!