Prin nervi îmi circulă timpul fragmentat
în anotimpuri, pe traseul destinului,
care tot schimbă macazul
ocolind a treisprezecea lună.
Sângele meu este fluid cosmic.
În neuroni și-a făcut casă duhul,
procuror onest.
Pielea îmi separă clepsidra de restul lumilor.
Ochii îmi caută lacomi culori
cu ritmuri și parfumuri amestecate.
Îmi plac nunațele care mi se împotrivesc.
Am mâini să dăruiesc și câteodată să primesc,
dar mai ales să mângâi
și picioare să-mi găsesc drumul spre tine.
În mine o întreagă uzină procesează
să-ți pot zâmbi.
Sunt o mică minune a universului
creată să te iubesc.
De ce te-ascunzi?