Din înalt picuri grei
Lovesc cimentuinduse-n alei
Iar undeva dedesubt
Devine găunos, țipătul furiilor
Ce țâșnesc din picior ca de cal
Obosit de puțina-i putință.
Deznădejdea și plânsul
Au ascuns cerul,
Venele bătătorite de griji
Rămân de cătări
Þintuite in zid,
Un glas neauzit de nimeni
Retoric se ascultă
De ar fi un vis, dar nu-i
Albastru viscol tot s-a șters
Sub stropii mari, de vreme slută.