agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-28 | |
I e r t a r e
(a doua variantă, personală, pentru ea, pentru tine) " Îmi spuneam Și îți spuneam Nu o dată Că s-ar putea, Ca într-o zi Să iau drumul străinătații, Calea pribegiei În căutarea nu-știu-ce-ului Numit identitate Sau pace interioară Ori pierderea de sine Și așa mai departe... Cu alte cuvinte, Să devin Străin între străini Și astfel Să nu-mi mai fac Niciun fel de probleme Legate în principal De fragilele legături Dintre mine Și tine - Cea care-mi ești Aproape de inimă Chiar dacă Nu o dată Mi-am dorit Poate foarte mult Să mă detașez De tot; de tine... Acest mesaj Cumva ciudat Îți este dedicat Þie, draga mea, Cea care, Chiar dacă N-ai știut, N-ai vrut Sau n-ai realizat Așa cum aș fi vrut Sau așa cum ar fi trebuit Ai fost atât de Specială pentru mine, Atât de valoroasă... Cea căreia I-am dat prea mult Sau poate prea puțin, Pe care am iubit-o Și apreciat-o În felul meu Cum altul nu e. M-am oferit ție Așa cum am știut; Am dat tot Și aș mai da Dacă s-ar putea. Uneori, Devreme e prea târziu, Nu-i așa? De-aș fi străin între străini Poate c-aș întelege mai ușor Adânca singurătate Și tristețe în care Mă cufund adeseori Alături de tine... Dar și așa, Cu mici excepții, Nu mi-aș dori Să fiu în altă parte Decât cu tine. Că tot veni vorba De verbul , Dintotdeauna Când te aveam alături, Timpul zbura prea repede Și tu plecai Iar eu rămâneam Să te-aștept... Pe tine ce te iubesc, Te văd în lumina mea, Altfel, specială, a mea; Căci da, Posesiv și egoist am fost Dorindu-mi întotdeauna Dăruire totală În schimbul Aceluiași lucru. Dar, vai! De câte ori Am fost greșit înțeles De buna mea prietenă Căreia, într-adevăr Îi ceream totul Ca un tiran. Am vrut să fiu Stăpânul timpului meu Dar și al tău... Ce luptă tristă! De-afară-i soare În mine plouă și-i furtună Iar drumurile se despart Și tu pleci Din nou Și vine-o zi Când nu te mai întorci, Iar eu rămân În timpul meu, În lumea mea, Un solitar Rege al Nimicului. M-am dat în van Þie, și am primit Un mare gol, și un nimic. Vinovat De mine însumi, Îți cer acum Iertare. " EtienneNoir, 6 August 2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate