Poți opri ploaia, să nu-și mai cearnă tristețea peste noi
și soarele să mângâie pe creștet, trifoiul din zăvoi?
Poți opri luna, să legene născutul prunc, acum în vis,
prezentul meu tăcut, să nu-mi alunece-n abis?

Poți să aduci pe ramura uscată, un buchet de flori
și visului meu sterp, să-i dăruiești magie și culori?
Poți tăvălugul vieții, necontenit să îl rostogolești
și vieții mele, speranța în iubire să i-o primenești?

Poți flacara la rugul soartă, acum să o aprinzi
și stelele-arzătoare pe boltă, nicicând să le ucizi?
Poți.............?