Sărut cerul, mă iartă iubirea
că umblu desculță prin iarbă,
sărut lumina din stele
lacrimile tale ce curg din ele.
Dar lacrimile mele, izvor de furtună
mă apasă, greul mă ceartă
că nu sunt prințesa din stele.

Mă luminează Doamne,
întinde-mi curcubeul
cu ramuri de poveste
să pot deschide cerul.



Dar sufletul răsare,
sărută iar iubirea,
chiar norii plâng în palmă,
dar lacrima mă doare.

Curcubeul arde
de atâta dor de tine
universul plânge
că nu ești lângă mine.