Mașina asta
greoaie
croncăne pe asfalt
într-un zbor definit,
spiralat.

cubul e aproape închis
cărămizi,
schele,
biserici,
praf în sub unghii,
praf în sub iriși,
praf în sub pat,
orașul acesta e un cub minunat și ciobit,
ne îmbrățișează
cumva
cu câte o macara
cu câte un om metalic
cu câte o toamnă din oțel
de fiecare dată
cu
câte ceva.


între noi
păsări sferice.