agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-17 | |
De ce, te-ntreba el noaptea în vis,
de ce, împrumutându-mi înfățișarea, ți-ai postat textele mele în pagina ta de autor, da, în pagina-aceea mare cât china de pe un site literar - cât statuia Luceafărului de înalt? Pentru că-s șmecheră, -i spuneai, și tare-n gură. deci, sunt poetă get-beget! Dimineața te trezeai, beată de sine, cu o durere criminală de creier și, ridicându-te-ncet de pe canapea, izbeai cu-aripatele subteranei de toți pereții, (da, cu-aripatele-acelea nocturne ce ți se urcaseră de la o vreme în cap). soțul tău se întreba: Oare, ce are? cu o mină umflată de somn, tu-ți mormăiai în gând, amețită, că n-a fost decât un coșmar, că el nu există de-adevăratelea... Deși ți-e frig în singurătate și frică să nu faci la inimă degerături, tu nu vei avea copii niciodată. între timp, un stol de păsări sumbre-și făcuse-n mintea ta câteva cuiburi și pe-nserate se furișează din când în când afară și ciugulesc pentru puișorii săi îndoielile cu gust de carne din aerul negru pe care-l respiri. De ani buni, jegule, te speli pe mâini de sângele lui, le speli amicilor creierul cu poveștile-avortoni scoase din burta lumii sterile prin care-ți șchiopătezi umbra, tu, nenăscuto, de pe o zi pe alta, ieși dintr-o mlaștină cu fața curată, ca să intri pe urmă-ntr-o realitate de vis, călare pe umerii unei iluzii străine, în loc să ieși din tine în lume măcar cu un catren amărât. știu, copitato, da, știu, e suficient să dai câteva telefoane și se rezolvă... nu un catren, ci o carte... Dureros ca o carie este și urât mirositor cuvântul acesta strigat oriunde și-oricând: adevărul, mai ales când îl auzi țâșnind ca o flegmă din gura marilor mâncători de rahat-locum. De ce, te-ntreabă el, fără să spui la nimeni nimic, de ce ți-ai radiat textele mele din pagina ta de autor (pe care încă mai strălucește numele artistei de clasă) și de unde oare știi tu că-mi developez numai noaptea poemele între coperțile negre ale caietului meu fără vârstă, sub razele aceluiași luciferic luceafăr?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate