aștept cu umilință--
clipa
împăcării sufletești;
pietrele reci,
străine
mă privesc absent,
mi-i frig,
mi-i trist,
mă doare
în interior pustiul...
aș vrea să mă retrag,
dar pasul
nu-mi dă ascultare,
aș vrea să îl supun,
dar in zadar,
rămîn în așteptare
și-admir
tristețea uriașă
cu ochii mari și goi.