Vad viata in roz,tinand cont ca nu imi place rozul.Eram naiva,sunt naiva,nu stiu de ce,nu stiu cum,dar parca nimic nu are sens,viata,ziua,noaptea,eu,totul,nimic nici macar punctul,fraza sau fericirea.Ce este fericirea?Este doar o stare de moment.Cum sa spun:ca “sunt fericita,acum” sau ca “sunt fericita” si atat?Este tristetea opusul?Poti fi si fericita si trista in acelasi timp?Pot sa simt ca plutesc in timp ce ma duc in jos?!Acum cum sunt?Fericita sau trista?Plang sau rad?Nu pot sa-mi dau seama.Intre?Ajuta-ma sa ma descopar.Poti zambi trist?Poti iubi trecutul?Ce este trecutul?Este el chiar ireversibil?!Sunt momente in viata peste care treci,dar zgariindu-te de gardul ce desparte tristetea de fericire raman niste cicatrici,vesnice si niciodata nu vei mai fi cum ai fost.Mergi mai departe si dai de alte garduri ce trebuiesc trecute,unele sunt mici si inofensive,altele sunt ca o operatie care lasa semne adanci si amintiri.Nu stim.Nici noi nu putem spune cand suntem cu adevarat fericiti.Si ca sa inchei,vreau sa va spun ca sunt atat de fericita incat tristetea ma copleseste.