Fie că plouă, sau că ninge
Îl ține subteranul în obroc,
E mare creer sub meninge
Dar, e copil fără noroc.

Nu-s parale, nu-s parale
N-are nici măcar un leu,
Greu aici și greu la vale
Peste tot e greu!

Demnitate peste poate,
El nu-njură,
Nu lovește pe la spate
Nici nu minte, nici nu fură.

Are muze cizelate
Este tânăr optimist
Cu talent pe săturate,
Visuri de epigramist.

Fuge des de haimanale
Este emotiv în glas,
Are visuri estivale
Visează la Montparnasse.

Cu burta goală, măi să fie
Vede Hugo, vede Baudelaire,
Are cultură pân'la cer
Și munți înalți de poezie.

Visul lui e năruit
Și-i profund dezamăgit,
Peste el a dat un paznic
.....care l-a gonit...

Acuma-i trist iar,in odaie,
De nici nu pot ca să vă spui
De-s lacrimi, sau stropii de ploaie
.......pe obrajii lui....!

Dar după șapte ani, venind în România,
Aproape totul s-a schimbat,
E mai școlit și rafinat
Iar muza-mi sugerează mie
Să-i scriu catrene pe vecie!