În altar, la clipa prefacerii, coboară de pe pereți sfinții la împărtășire.
Slujba sfântă îi ține împietriți în culori cu ochii ațintiți în nemurire.
Îi simt cum urmăresc, cum așteaptă fiecare rugăciune să o rostesc,
Cum se umple altarul de lumină când încep, pe rând să îi mărturisesc.

Parcă din alte timpuri în cohorte se adună și vin plutind ca pe nori.
Mă dojenește tăcerea lor. Prind contur în fumul cădelniței și fiori
Umplu glasul meu. Cu el tulbur inimile credincioșilor din biserică,
Când rostesc laude și cânt imnuri de slavofilie cu vocea-mi tainică.

„Iertați-mă!”, rostesc și mă plec cu pioșenie sfântă. Ei coboară și vin.
Palmele lor se întrupează din raze nevisate cu lacrimi și cu suspin.
Rup din Trupul Sfânt carne crudă și tuturora bucăți în palmă le pun
Smeriți, sfinții primesc murmurând continuu osanale și rugăciuni.

Apoi, din Sfântul Potir gustă proaspăt și cald Sângele Domnului.
Le întind procovățul să-și șteargă de pe buze lacrima somnului.
În stoluri de păsări se ridică fumul tămâii. Ei se-ntorc în icoane.
Se petrece minunea. Mă împărtășesc din cer cu Sânge și Carne.