Don Felipe, dragul meu,
Mi-ai făcut mintea careu,
Lasă-mă cu epigrama
Că de nu, mă duc la mama.

Mi-ai făcut mintea horror
Bat la clape până mor,
Mi-ai făcut mintea piftie
Parcă nu ți-aș fi soție.

Lumea s-a modernizat,
Tu, ești încă demodat,
Vreau computer, nu fișet
Stochez date-n internet.

Nu cred c-ai să delirezi
Dacă te privatizezi,
Te-aș critica cu nesațiu
Ai noroc ca nu am spațiu.

Replica mea.

Nu-nțeleg de ce ești tristă,
Cu muze mici, începătoare
Ai devenit spontan epigramistă,
Aceasta este marea ta chemare.

Nu știu de ce te-ai ofuscat,
Talentul tău, nu l-ai furat,
Și de-aia-ți pun o întrebare
Nu vezi că arta nu e de vânzare?

Doamna mea, tu nici nu știi
Ce talent o să devii.

Tu nu vezi că mă apropii
Că-s gata să dau ortu'popii,
Și-n curând o să-ți las ție
Tot talentul pe vecie.

Cu timpul o să devii mai talentată,
Și nu cu suveranitate limitată,
Dar poți avea talente cu toptanul
Talentul suveran, rămâne banul!