Umor pământean

Fiecare comic are stilul său,
Dar jur pe bunul Dumnezeu,
Că toți confrații din careu
Îți sorb adânc, umorul tău.

Nu te-am văzut vreodată tristă
Și nici cu nasul în batistă,
Tu prin umor și veselie
Trezești și muritori din agonie.

Văleleuuuu, ce bine-ți șade
Când râzi adesea în cascade,
Ai râs si când ți-a spart casa
Ai râs, de-a leșinat și masa.

Ai râs spontan, ai râs ca spuma,
Când eu catrenul ți-am citit,
Mă antrenez și eu într-una
Să par ca tine....mucalit.

Invitație la râs și-n paradis

Ai devenit ușor cam durdulie,
Ai farmec mare, evident
Faci munți întregi de comedie,
Ai continente de talent.

O, tu, regina comediei
Și-afonă-n ale melodramei,
Alungi mereu morbul prostiei
Cu muzicuța epigramei.

Trimite-ți gloria mai sus
De zenit ca să te-apropii,
Fă-mă ca să mor de râs
Până dau eu ortu'popii.

Acolo, am un loc precis
Atât în iad și-n paradis,
Acolo de ne întâlnim
Cu epigrame ne hrănim

Epilog

În paradis, eu bine știu
Ne vinde rândul prea târziu,
Așa că dacă plec de-aici
Vino cu bancuri noi
.....nu de bunici.....