Ce triști sunt ochii tăi, iubite,
Ca cerul fără Dumnezeu,
Ca ziua-ntreagă făra soare
Sau un izvor secat de rău.

Ce mari sunt ochii tăi, iubite,
De văd in ei nemărginirea
Și ingeri fulguind prin spații
În care dăinuie iubirea.

Ce inocenți sunt ei, iubite,
Ca vălul cel cristalic de mireasă
Sau rugăciunea-n ceas de taină
Când roua se întoarce-acasă.

Ce inocenți și mari sunt ei,
Și-atât de triști...