|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Golul citadin poezie [ ] sărută-mă cât mai e timp
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Alexandra Onofrei [alex_hazel ]
2009-08-12
| |
oamenii de la oraș
au învățat cu timpul
să mănânce resturi,
să golească farfurii
și suflete,
așa cum fac și câinii.
au învățat să se uite îndărăt
când vine vorba de ceva,
mic, neînsemnat,
precum o muscă chinuindu-se
să iasă printr-o portieră
întredeschisă.
au învățat să meargă
pe sfoară, cu sufletul închis
și să suspine și să dorească
din ce în ce mai mult.
au învățat și că nu se știe
dacă noaptea are limite sau nu,
pentru că oricât ar încerca să le găsească,
mereu ele îi găsesc pe ei,
goi,
aproape adormiți, surâzând,
ocupându-se cu lucruri mici,
precum săruturi.
|
|
|
|