Un măr cădea vertiginos
Și de planetă se izbi,
Iar viermele pornit pe ros,
Cu greutatea-i, îl zdrobi.

Privind spre ceruri muribund,
Cu vlaga ce o mai avea,
Amar filosofa profund:
"Cunoaștere?-n gaura mea!

Ce v-a prostit, băi, Dumnezeu!
Mai dă-o-n mama grației
Că, de-ar fi fost, știam și eu
De legea gravitației.