mergând pe strada care duce
către parcul Cișmigiu eu văd un înger
care doarme cu capul într-un nor
legănându-și un picior

m-am gândit să îl trezesc ca să nu cadă
dar el dormea așa frumos…
era un înger și copil, m-am multumit
să îl veghiez de pe o bancă.

iar lângă mine un copil
adormea la sânul mamei sale
zâmbea frumos asemeni unui
înger de copil ce nu-și cunoștea ani

privind iar către nor
spre îngerul ce doarme
el se trezi și cobora
jucându-se cu-o fluore

dar mai trecu un sfert ces
și îngerul tot se juca
pe când mama coplilul înca-si legăna
din senin se-aude un glas …..

atunci, îngerul de dor fiind cuprins
privi înduiosat spre al sau nor;
și copilul se tresărind
stigându-și mama somnoros

nedumerit de tot ce se întâmplă
privesc iar catre înger
el se întoarse pe al său nor și adormise
și sfarșit am înteles era…