agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-27 | |
Motto
Viața nu-i doar cea pe care ai trăit-o, ci mai ales cea pe care ți-o amintești, ca s-o povestești frumos. Gabriel Garcia Marquez Partea I-a Viața privată(neștiută), a celebrului actor Ștefan Iordache, înainte de celebritate. Remember'59 Pe-atunci erai un licean Un absolvent necunoscut, La sfârșitu- acelui an Eu ți-am adus primul salut. Ai calități pentru vecie: Carismă, mimică și fler, Multă substanță cenușie Și demnitate pân'la cer. Deși erai primu-n careu Nu aveai deloc tupeu, N-aveai bani de o berică, Nici de film cu o gagică. Te iubea o doamnă colonel Care, din ce-i lăsase el, Îți scotea mereu din ladă Aur vechi de altădată. Te învăța ca să trăiești, Te învăța să cheltuiești. Tu i-ai spus la întâmplare O maximă la pătrat, Dragostea nu-i de vânzare Nu e nici de cumpărat. O șefă de tribunal Nu te-a dus deloc cu vorba, S-a ferit ea de scandal N-a făcut amor cu roba. Ai iubit și-o farmacistă Rigidă și fără gât, Era mare specialistă În ținutul de urât. Și-o profă de filozofie, Sobră, tare austeră, După ore, măi să fie Te-a iubit cu manieră. Asta fuse, măi să fie: Amor cu filozofie. Aveai acasă o pisică mică, Fudulă, cu fițe de pică, Altora n-a dat semnale Þie, da... sentimentale. Șoarecii tăi din casă Îți zâmbeau fără ocol, Îți jucau stepul pe masă C-o măreție de simbol. Veni pisica să-i mănânce, Tu i-ai cântat din Figaro, Ei au trimis-o să se culce C-au chițăit-o la mișto. Șoriceii, nu-i mister, Erau atât de talentați, Fermecători până la cer Îl depășeau pe Fred Astaire. Te adora grivei din curte Cu un botic inteligent, El latră vrute și nevrute Te adora, că ai talent. Sensibil freamătă-n toți porii C-o mare plină de tandrețe, Þi-a cucerit toți spectatorii Cu ochii lui plini de blândețe. Se gudura, lumea îl știe, Cu valuri mari de gingășie, Avea instincte subțirele Și nu-i plăceau deloc manele. Avea bunica o bălaie Care-o asculta sau ba, Când îi cântai tu din odaie Dădea tot laptele din ea. N-a fost vedetă-n CAP Tu i-ai creat un viitor, Asta a fost frumos și e N-ai dus-o nici la abator. Erai mare, generos, Te-ai purtat cu toți frumos, Ne-ai dat sute de indicii Te-au iubit toți licuricii. Partea II-a Jocul cu arta Evadarea din Calafat la examenul de actor. Circumstanțe Când a-mpărțit umorul D-zeu Tu erai primul în careu, Tânăr, frumos și optimist Te-a născut mama artist. Erai sărac, nu-i un mister, Da-n spirit, mare pân'la cer. Har, demnitate și talent ......mult caracter..... Când ai plecat din Calafat Să dai examen de actor, Lăsași în urma ta, se știe Valuri mari de simpatie. Purtai costum ca Charlie Chaplin Nu din capriciu, fantezie, O lume-ntreagă asta știe Din crize mari de sărăcie. Marea aventură Examenul de admitere Ai întâlnit mulți bâlbâiți .......bine hrăniți...... Dar tu erai în alt careu, Artist sărac, fără tupeu. Și în instinctele firești Aveai emoții omenești. C-un scurt popas la Cireșica Și c-o monedă de cinci lei Þi-a dispărut cu totul frica Și n-a rămas din ea, nimica. După o scenă optimistă Cu mare farmec și scântei, Tu ai fost ultimul pe listă Și-ai reflectat că nu-i ok. Te-ai resemnat într-o privință, Ai înțeles în consecință Că asta fuse o greșeală, Că unde-i lege " e tocmeală" . Ai înțeles că adevărul Nu e ceva, ca un deochi. Lumea îl calcă cu piciorul Până nu-i intră ei în ochi. Adevăruri de tocmeală Zboară ca puiul cu ața, Că-s bazate pe vrăjeală Își schimbă repede fața. Timpul a trecut aiurea, Că-n patru ani de facultate N-ai avut vreun ghinion, Ai fost mereu campion. Partea III-a Drum fără întoarcere Epilog în memoriam 14 Sept. 2008 O veste tristă mă străbate Primită la televizor, Că-n trista ta singurătate Ne-ai spus: adio, tuturor! Te-ai dus Ștefane dintre vii, Și ai lăsat în urma ta Valuri mari de simpatii, Un gol imens în viața mea. Mă-mpinge muza nesupusă Ce n-am chemat-o la apel, Azi toată lumea este plânsă, Plâng și dușmanii după el. Ca tine nicio stea n-a strălucit În spirit, har și demnitate. Talentul tău nu a pierit Și ai rămas mirifica eternitate. Se scurse timpul la pătrat Pe nesimțite și agale, El e dușmanul ce-a-ngropat Comoara visurilor tale. Puneți artiști și camarazi ai lui Care n-ați fost orișicare, Un gând pios la căpătâiul lui, Măcar modesta lumânare. "Căci omul are partea cea nedreaptă El cântă, suferă, iubește, Adoarme-apoi și nu se mai deșteaptă Pe când actorul supraviețuiește". Voi, șefii mari de la ziare Ma rog la bunul Dumnezeu, Iubiți actorii fiecare Așa cum îi iubesc și eu. Strofa în ghilimele este parafrazată după "Bustului meu" a lui G. Topârceanu. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate