am dușmani de cursă lungă
ce le place să mă-mpungă
nu din gură ci la carte
că îs dus așa departe
și stau singur prin străini
ca o mâță între câini
care mușcă, care latră
sar cu toții laolaltă
și când cred că ți-e mai bine
smulg covrigul de pe tine
dar nu-i bai că timpul trece
și mă spăl cu apă rece
la izvor să răcorească
setea mea cea haiducească
că pădurea tot n-o las
chiar de-ar fi să cad în nas
și-am să stau la drumul mare
să mă vadă la culoare