Răsar gânduri ca visele nopții
ce-mi strâng culoarea din obraji
unde mă îndeamnă să fiu falsă
prin câmpul golit de povesti.
Întind, ramnific trena toamnei
cu foșnetul frunzelor reci,
culeg bucațile de stele
să prind putere, unde ești?

Toamna aleargă spre mine,
se scutură de stele,
împrăștie rugină,
de mine nu-i este milă.

Mai tristă ca ieri și ca mâine
veghez florile să-mi de-a lumină
în strălucirea nopții de toamnă
mă iau și plutesc după o frunză.