Am bântuit azi printre culori
nuanțe reci m-au prins de mână
să le încerc esența.

soarele se întorsese cu fața spre apus
pitit după ramuri rumenite

copacul tău își întindea crengile
spre paleta de pe care țâșneau petele de culoare
galben-ruginii

lacul se unduia printre frunze
roșiatic ca primul sărut

în spate, podul vechi trosnea din încheieturi
unind în punte
cele două lumi.

La marginea apei, am strâns între palme
mesajul din sticlă
l-am strivit de suflet-
printre nervuri
vântul apăsa istoria
de tâmple reci.

o frunză îngălbenită se odihnea
în cercuri de lumină.