Cuvintele acestea nu mai au aripi,
încheieturile lor le-am încrestat
cu tăișul nisipurilor veșnice.

Le-am furat cântul și l-am așezat
într-o fântână seacă;
au început să miroasă a sat părăsit
cu pomi fără rod și fără înger păzitor.

Într-un luminiș de pădure
le-am astupat ochii,
cu toate creioanele de colorat.

Dicționare întregi am dizolvat
în declarații false de dragoste;
le-am scăldat în sânge neprihănit,
cu săgeți otrăvite.

În diminica tuturor cuvintelor fără nume,
le voi dărui aripile mele
care mi-au crescut în carnea remușcării
și voi rosti pentru ele litanii mute,
blând ca un miel adus spre jertfă.