Þi-am gustat buzele și erau atât de… maro,
Da, un maro-albăstrui,
Asemenea cafelei, cafelei cu sare,
Maro-albăstrui.
Și acea lacrimă,
Da aceea ce udând mătasea fină
S-a oprit în bărbie.
Și ea avea un gust
Maro-albăstrui.
De afară , din pădure
Veneau culori maro,
Iar cerul părea albăstrui.
Sticla ferestrei refracta culori
Maro-albăstrui.
O dimineață mohorâtă, maro,
De toamnă târzie, albăstrui,
Era dimineața, era toamnă,
Maro-albăstrui…
Doar inima ta ardea
Roșu.