agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-08 | | ultima cărare înaintea primei cărări paradoxal-abisal-fatal a poveste cu frunze pe caldarâm plâng ploile de toamnă vorbeau toate deodată niciodată gemenele minciuna și frica nu vor naște fericire calea spre fericire este prin suferință calea spre adevăr prin fericire cad pietre spre mănăstire tunet prelung visul se oprește pe scara ușii închise pași voci râsul tău mă face să ascult parcă grăbiți că se termină petrecerea și ei nu-și spuseseră destul azi mi-au mai rămas... atâta tot eu zic c-a mai rămas a fost foarte frumos eu mă gândeam la răsărit și tu la casa cu iederă umbrela albastră se despinse de grup și cobora singură o treaptă a fost foarte frumos ai repetat tu făcându-mă și mai curios au fost câteva pasaje noi așa-i el îi place să improvizeze... tunet prelung ponna se cere în brațe nu-i plac tunetele dorra își face cuib lângă butuc dorruța vine pe vapor sub raftul cu manuscrise semnal de celular o rafală de ploaie bate în geamul întredeschis ceștile de cafea se așează singure într-un turn sub șuvoiul de apă tună prelung alexis îmi face semn că pleacă iau prima sorbitură de cafea remmy zboară pe umărul manechinului foarfeca mare decupează ochiul care vede tot între mine și vis n-a mai rămas nimic lătratul ponnei se lasă așteptat cizmulițe roșii sparg mărgele de sticlă la piramidă se întâmplă ceva frunze mari frunze mici nervuri și coșuri cu fărâmituri în ultimele picături de ploaie titirezul se lovește de zar izbituri de marginea tăvii și-n cele din urmă liniște închid ochii să văd câteva mișcări din revanșă verbele-și caută singure printre cuvinte elicopterul survolează ecluza pe drumuri încrucișate confuza același tunet prelung o zi blândă începută cu un pic înainte de răsărit dusă până-n cărarea lunii în spatele casei prunii alunii gutuii încărcați cu gutui grase pe masă zarurile căzute pe yames de șase desenez portativul lăsându-te pe tine să scrii notele un dezastru se așează curând peste paralele tunet prelung ploaia își dă drumul a treia oară dincolo de întâmplare dunga albastră a mării pace valuri mici niciun beteșug undeva un transfug decupez decupez până când din fotografie rămâne semnul mirării tunet prelung valuri mici pe plajă un plug în urma lui tăvălug lung cât să nu-i ajung dintr-o privire ultima amintire cântecul și lătratul se lasă pe spate luna a dispărut după nor în fața manechinului un cocor și-un șnur legat de umbrelă te-ai grăbit și-ai fugit azi plouă cât n-a plouat toată vara ca o invitație pe vapor iau vâslele și urc singur în barcă ceștile de cafea așezate peste manuscrise strălucesc sidefii ca pietrele annei mâine e ziua ei din spatele oglinzii cățelușul croșetat de ea latră cu ponna la motanul picasso pe scară balansoarul de seară tu cu o țigară de foi și-o floare galbenă de trifoi eșuați într-o seară de joi seara-n care iar e lună după ploi și vânt și ți-e scara cât o lume adunată-n gând cu chitara lângă tine tu privești în gol sorbi cu mine cupa vieții dată-n rostogol umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb note vesele-s străine și mi-e visul cald iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori rătăcind în amintire azi și uneori Constanța, 8 septembrie, 2009 (Sfânta Maria Mică)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate