De pe amalul staga la baltoaca din ograda se asezase
O ngura tomnatica si ea cum e
Poezia
Mea...
si negura bucuroasa se apucase de coasa...
Si luneca coasa pe deasupara oglinzii apei statatoare si
zimbea vale sub mustecioare...
amarele alcrimi suparate de soarele vioi
se asterneau pe carare si tu suartat
Pe
Soare si pe adresarea mea spre tinea ai strigat
In
gradina vecinei s-au strans omizile la ospat...
Si stau acum arse pe un
Bat...
Omizele nu sunt vinovata ce cauta si ele de mancare
CA si negura asta
Statatoare...
Placerea alpei sde la marginea satului nostru de a se scurge sjpere
Intelesul cuvantului nostru Doamne
aude te rog din suflet ce doare si ce stie doar
O
Poezie...