Paradisul șmecherilor si pomanagiilor din
viața artistică privată a actorului
NICU CONSTANTIN.
a)Prestarea top-show-urilor de-a moaca, la
nunți, botezuri, cumetrii, acasă la Eforie.

La Eforie, Nicu are reflexe vii
Acolo fuge el de drame;
Prezent la nunți, botezuri, cumetrii
Convins că mai sunt și-alte crame.
*
El ne-a demonstrat din câte știm
Că Archimede-i băutor de vin,
Volumul dislocat e mititel
Față de vinul neplătit de el..
*
Nu-i pilangiu de azi, de ieri
Iar când unii-l cred “pe moarte”,
Dânsa nu are drag de el
Dă șut și merge mai departe.
*
Când”afumat” privește marea
Gândește-adânc in sinea sa:
De-aia este marea…mare
Fiindcă n-are cin’s-o bea!

b)In compartimentul șmecherilor și
interlopilor de la restaurantul”Herculane”.

“Herculane”-i “Capșa” de-altădată
Local discret cu mari despărțituri,
In prima stau șmecherii la sfadă
Plătindu-și prețul dublu la fripturi.
*
Aici s-au stilat “fanții din Obor”
Nu-s gălăgioșii de-altădată,
Vorbesc in șoaptă, se-nțeleg ușor
Șmecheri brici, intrare separată.
*
Aicea vin și polițiștii
Și aliații, interlopii,
Joacă la cărți de ochii lumii
De masa lor, nu te apropii.

c)In compartimentul greilor fostului regim
din restaurantul Herculane.

Aici vin boșorogii și miopii
Octogenarii ce mereu injură,
Le cad protezele din gură
Și-s gata să dea ortu’popii.
*
Sunt “greii”fostului regim
Cei ce trăiesc din amintiri,
Ce-i rabdă moartea din priviri
Și-i rabdă Nicu Constantin!
*
Ei sunt”baștanii” de-altădată
Ce doar aicea ii găsești,
Deși n-au strălucit vreodată
Au pensii mari de-nțepenești!
*
Acasă îi așteaptă moartea
Și-l cred pe Nicu altruist,
Sunt neșcoliți si proști ca noaptea,
Dar vor pe gratis…un artist!
*
Când le simți nemernicia
Când a simțit că-i fraierit,
S-a dus la dracu’ șmecheria
Și-atunci artistul s-a ușchit!

d)Nicu-n compartimentul cu pensii
mizere.

Sunt amărâții fără de noroc,
Nicu spune bancuri răsuflate,
Iar ei le-nghit nemestecate
Că Nicu e simpatic…foc!
.
Mai vine rar și la “Antenă”
Cu bancuri”noi” de la “Tănase”,
C-un peștișor prinde-o balenă
De zic puștanii: ”șase-șase”
În memoriam (16.09.2009)

O veste tristă mă străbate
Primită la televizor,
Că-n trista ta singurătate
Ne-ai spus adio, tuturor.
Prelung și rar în depărtare
În noua ta singurătate,
Lăsași o lume de păcate
Un clopot, miezul nopții bate.

Punte între subiecte.

Nicu Constantin și-a prevăzut
sfârșitul,în care scop și-a făcut
singur necrologul, la Antena 2,
care a putut fi văzut în repetiție
și la emisiunea domnului Gâdea
aseară la Antena 3.
Respectându-i dorința unui sfârșit
tot vesel, i-am construit în epilog
strofele jos arătate:

Epilog

Te-ai dus amice dintre vii
În valuri mari de simpatii.
Acum deși ne-ai părăsit,
Tu niciodată n-ai pierit.

Acum lăsași în urma ta:
.....o lume rea......

In lumea asta mereu hâdă
Sordidă, plină de horror,
Tu ne lași tone de umor
Și posacii pot să râdă.

Tu n-ai vrut o lume tristă
Și cu nasul în batistă,
Că prin umor și veselie
Scoteai și morți din agonie.

Tu ceri și-acum să avem haz
Ca să-i faci morții în necaz,
Așteaptă-mă puțin, că vin
În paradis noi ne găsim,
Cu epigrame ne hrănim.