agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-10 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
"auzi cum plânge piatra
a mușcat-o vreun mort de-al lor" În vârful muntelui grațioasă tremură femeia hotărâtă de fiecare dată pentru fiecare și blândă pentru fiecare ea spune că ai înghețat de frig în pudra locuințelor și "de ce tremură mânuța maică și vai de mine tu ai și iatagan care lovește și doare măi băiete" "simt că mă micșorez" oftează apoi femeia de pază "trece lumea pe străzi se uită la noi câți ani să aibă și câte urme pe frunte să aibă fiecare" le-aș săruta prin gard într-un fel de iubire gimnastică dar asta nu se va întâmpla niciodată nu se va ști decât că eu băteam paznicii că îi loveam cu propriile mele urechi (aveam și eu pe lume niște urechi nemaivăzute în pauză dădeam cu ele în mine) auzi cum plânge piatra a mușcat-o vreun mort de-al lor și i s-a făcut frig așa dintr-o dată dar mă tem că sunt amețit de asta mă clatin și rătăcit în mai toate ținuturile dorm întins peste cânepa încă necoaptă "vai și amar" îmi zic dragostea crește în mine ca un gigantic maldăr de cânepă umedă atunci amețesc și mă clatin și cad peste brațul de cânepă și nici o salvare nu mă duce acasă nimeni nu-mi dă măcar o picătură de miere Nu-mi mai rămâne decât să spun "vai și amar de mine mi-am aruncat ochelarii în Dunăre și nu te mai văd te-ai așezat peste ei și nu mai văd ce faci că apa ți-a ajuns până la frunte" te uiți prin apă la mine cel nemișcat și îmi spui "stai liniștit Nemișcatule dacă scăpăm de aici mai mergem vreo două stații până la metrou și dacă vedem și vedem că întârzie luăm un taxi care ne duce până acasă că e târziu și trebuie să apară niște paznici rurali să scoată cânepa din apă că e târziu și doar nesiguranța mea e sigură eu Nemișcatul voi izgoni toți paznicii din cânepă voi bate cu urechile toate femeile lor" (era toamnă cânepa fusese scoasă demult și în eclipsa de lună un nor de ciment mă umbrea și eu plângeam la ușa pivniței) "Vai și amar de Noi" atât puteam să spun eu Nemișcatul la ușa de ciment "vai și amar acum când am îmbătrânit și tu și eu și trebuie să ducem floarea asta până la metrou 2-3 stații de aici și s-ar putea să cădem între linii ca oricare poet"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate